Black & Decker HS1776 Manuel d'utilisateur Page 35

  • Télécharger
  • Ajouter à mon manuel
  • Imprimer
  • Page
    / 82
  • Table des matières
  • MARQUE LIVRES
  • Noté. / 5. Basé sur avis des utilisateurs
Vue de la page 34
de dinainte de revoluție au continuat să
funcționeze. Majoritatea interviurilor efec‑
tuate de Raluca Petre arată că accesul în
profesie a continuat să se facă în multe
situații pe bază de recomandări. Mai mult,
s‑a întâmplat ceva foarte interesant. Opre
siunea partidului era una “protectoare”: toți
aveau locul de muncă asigurat, salarii
relativ egale. Raluca Petre susține că
întreaga țară funcționa ca o gigantică
instituție hipercentralizată. După revoluție,
plasa de siguranță a dispărut. Salariul și
locul de muncă stabil au devenit o simplă
iluzie în domeniul jurnalismului românesc
postdecembrist. Pe acest fundal s‑a întâm‑
plat, cum spuneam, ceva interesant. Cei mai
mulți au continuat să scrie din entuziam,
ajutându‑i pe alții, dar nu și pe ei înșiși, pe
când o mică minoritate s‑a pus pe făcut
bani. Câțiva dintre jurnaliști au înțeles mai
repede decât alții că în societatea capitalistă
informația e o marfă care trebuie comercia‑
lizată profitabil. Este momentul în care în
scenă intră un alt actor foarte important:
patronul de presă. De cele mai multe ori,
acești patroni s‑au selectat chiar din rândul
confraților jurnaliști, de aici comparația mea
cu Ferma animalelor.
Cum am putea caracteriza etapa actuală
a jurnalismului autohton? În primul rând
nimeni nu mai vrea să schimbe lumea.
Idealismul anilor ’90 a fost înlocuit cu un soi
de narcisism magistral, surprins și în peli‑
cula lui Erik Gandini, Videocracy basta
aparrire. Studenții de azi vor să se facă
jurnaliști ca să se vadă la televizor! Din
majoritatea interviurilor realizate de Raluca
Petre cu jurnaliști “de ultimă generație” mai
reiese ceva îngrijorător: ei cred că e impor‑
tant să existe o reglementare a presei, dar că
ea trebuie făcută de altcineva. Ei nu se văd
deci ca agenți ai schimbării!
Există un fir roșu pe care Raluca Petre îl
urmează în analiza interviurilor cu jurna
liști: unde se situau și unde se situează și
acum standardele profesiei? Cu alte cuvin‑
te, cine evaluează calitatea unui material
jurnalistic, ceilalți jurnaliști sau altcineva?
În majoritatea profesiilor, evaluarea se face
de către cei care au aceeași formare. Profe
sorii sunt evaluați de proferori, avocații de
avocați, medicii de medici etc. În ultimul
timp apare un al factor de analiză a
performanței profesionale: publicul. Prin
comparație totuși, profesia de jurnalist este
cea mai profund dezavantajată din acest
punct de vedere. În perioada comunistă,
evaluarea profesională se făcea pe criterii
politice: avansa cine se gudura mai eficient
pe lângă liderii politici, pentru ca după
revoluție să intervină un alt “terț” – patro‑
nul de presă – care să dicteze standardele de
evaluare profesioanlă în jurnalism.
Nu vreau să vă răpesc plăcerea de a par‑
curge pe cont propriu lucrarea Ralucăi
Petre, de care – este cinstit să o declar – mă
leagă o prietenie ce durează din timpul
facultății. Analiza în profunzime a modului
în care profesia de jurnalist a evoluat în
România poate constitui fără doar și poate
un punct de pornire pentru viitoare analize,
dezbateri și cercetări care să explice cauzele
structurale ale lipsei libertății de exprimare
a presei românești. Ar fi foarte interesant să
vedem cum au evoluat lucrurile pe tărâmul
(sfintei) proprietăți a presei în era neolibera‑
lă. Cartea Ralucăi Petre ar putea fi fără îndo‑
ială continuată de o analiză a economiei
politice a presei românești.
Privatizarea informaţiei și libertatea de expresie
33
Vue de la page 34
1 2 ... 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 ... 81 82

Commentaires sur ces manuels

Pas de commentaire